Trusa de unelte
Rai
 |
S-a sugerat ca în articolul Eden să fie inclus conţinutul acestei pagini sau secţiuni. |
 |
Acurateţea acestui articol sau a acestei secţiuni este disputată Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţie |
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Prin rai (cer) se înţelege în diferite religii locul, în care vine sufletul omului după moarte, unde omul renaşte. În acest loc nu există griji pentru necesităţi, astfel ca fericirea sufletească să fie posibilă.
De cele mai multe ori însă, exită îndatoriri, care trebuie respectate, până a putea ajunge acolo. În Creştinism de exemplu, trebuie să respecţi Cele Zece Porunci. Se ştie că ajungerea în Paradis reprezintă eliberarea de toate lucrurile părmânteşti şi axarea pe o viaţă (strict) religioasă.
Împărăţirea cerului (greacă: basileia tou theau) în Iudaism instaurarea domniei lui (Jahwe sau Jehovah) în Israel şi cu terminarea exilului evreilor, iar în creştinism înseamnă mântuirea lumii.
Paradisul (grec. basileia tôn ouranôn ) este amintit şi sub forma de rai pe pământ sub domnia cerului în viaţa de apoi o viaţă fără griji, fericită în prezenţa îngerilor fiind antipodul iadului sau infernului.
Cuprins |
[modifică] Origine
Hristos (Iisus) spunea apostolilor lui, ei trebuie să vegheze fără întrerupere în prezenţa şi în absenţa Lui, ca ei să vadă venirea împărăţiei Lui (Markus 13:37), în scrierile antice greceşti se poate constata că creştinii au vegheat într-adevăr în primele secole după naşterea Lui.
Unii dintre ei au devenit nerăbdători (2. Thessalonicher 2:1, 2). Pe de altă parte este amintit că Paulus, Jakobus, Petrus şi Johannes pentru a preveni uitarea credinţei au scris scrisori fraţilor lor creştini prin care aceştia sunt avertizaţi să nu piardă nădejdea şi credinţa în sosirea împărăţiei lui Dumnezeu (Hebräer 10:25, 37; Jakobus 5:7, 8; 1. Petrus 47; 2. Petrus 3:1-15; 1. Johannes 2:18, 28).
Acest fapt este recunoscut de istoricii şi teologii creştini.
In enciclopedia biblică franceză, Dictionnaire de la Bible o lucrare apreciată este amintit: Ar fi o osteneală zadarnică, să încercăm să tăgăduim cu orice preţ, vegherea şi aşteptarea sfârşitului lumii, care stă scris clar în Noul Testament...In creştinismul timpuriu...aşteptarea Parusiesi (Revenirea lui Iisus) a jucat un rol important şi poate fi găsit la începutul şi sfârşitul Noului Testament
Denumiri în diverse religii:
- Creştinism - Rai (Paradis)
- Islam - Djanne (arab. "minune")
- Iudaism - şamaim ("Paradis")
Imaginările Raiului sunt foarte multe şi dau o privire interesantă asupra necesităţilor şi nostalgiilor culturii respective. Pentru creştini acesta a fost pentru mare parte din Evul mediu Sfântul Ierusalim, mai tâziu Grădina Edenului, Grădina Mănăstirii, care era făcută după dorinţele Raiului. Punct important al acestor închipuiri a fost grădina franceză în stil baroc. După Iluminism imaginările despre grădina Paradisului au fost înlocuite tot mai mult cu un peisaj străvechi, o lume dinaintea civilizaţiei, deci tot în faţa căderii în păcat. Pentru ecologiştii din ziua de astăzi, Raiul este mai mult o pustierare, o pădure străveche sau un biotop. Totuşi este nevoie şi de credinţă în Dumnezeu, pentru a ne imagina, că la un moment dat, ne vom găsi în natura originală, pe care am modificat-o după dorinţa noastră de milenii. Grădina Edenului a fost creată de Dumnezeu în a şasea zi. Acolo i-a aşezat pe Adam şi Eva. După ce au fost izgoniţi din Rai, Grădina Raiului dispare din Biblie.
[modifică] Descriere
Mulţi spuneau că Edenul trebuia să fie frumos, cu grădini minunate, plante şi animale. În Biblie se precizează că în Eden izvorau cele 4 râuri importante: Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison. Tigru şi Eufratul se găsesc în Irak, Mesopotamia, cât despre celelalte râuri, nimeni nu ştie unde se află. Era acolo chiar şi Pomul Vieţii şi Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului.
Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. Genesa 2:10-14
[modifică] Aşezarea?
Înainte, mulţi spuneau că Grădina Eden se află şi în prezent în rai, dar mulţi spun că s-a aflat şi pe pământ. În evul mediu, când Cristofor Columb a descoperit America, datorită peisajului înfloritor şi tropical, mulţi spuneau că acolo trebuia să se afle Edenul, probabil aflându-se acolo şi Fântâna Tinereţii. Mulţi misionari ca Marco Polo spuneau că în China se află Edenul. În prezent, datorită celor două râuri ca Tigru şi Eufrat ce sunt descrise în Biblie, Edenul s-ar fi aflat în Irak, probabil că acolo cândva, zona era mult mai fertilă. Un cercetător a descoperit însă că au existat şi râurile Gosen şi Phison, acum secate şi că cele 4 râuri se vărsau într-un fluviu, chiar în locul unde se află astăzi Golful Persic, odinioară, era o zonă fertilă.
[modifică] Adevărata istorie a Edenului
Ştim că Adam a fost chiar primul om, singur. Biblia sau Sfânta Scriptură relatează creaţia lumii de către înseşi Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Dumnezeu a fost de faţă la această creaţie şi niciunul din noi cei de azi sau de ieri. El este singurul autorizat să ne spună realitatea lucrurilor de la facerea lumii, şi trebuie să Îl cred pe Cuvânt pentru că nu are niciun motiv să mintă şi nici nu poate face aşa ceva. Deci dacă El îmi spune că Adam a fost primul om creat pe pământ aşa este şi nu altfel. Lucrurile de neînţeles sunt la noi nu la El.
[modifică] Grădina Eden şi în alte mitologii?
Cei ce au scris Biblia au luat titluri ca Creaţia, Potopul, Turnul Babel din alte opere ca Epopeea lui Ghilgameş, unde apare tot o grădină asemănătoare. Chiar şi mitologia greacă menţionează Grădinile Elizee ca o grădină a raiului. Deci, până la urmă, a existat Grădina Eden, în Golful Persic, care a fost distrusă în 7000 î.Hr.[necesită citare]
