Trusa de unelte |
Prima Perioadă Intermediară a Egiptului
O perioadă întunecată, marcată de tulburări, a urmat sfârşitului celei de a şasea dinastii. Uniunea celor două regate s-a destrămat, iar conducătorii regionali au avut de înfruntat perioade de foamete. Una din teorii susţine că o scădere bruscă şi catastrofică a revărsărilor Nilului întinsă pe două-trei decenii, cauzată de o răcire climatică globală ce a redus cantitatea de precipitaţii în Egipt, Etiopia şi Africa de est, a contribuit la marea foamete şi implicit la căderea Vechiul Regat Egiptean. Singura persoană din acea eră care a lăsat o impresie asupra posterităţii este regina Nitokris, care a domnit sub postura de rege. Pentru un timp ţara a fost condusă de către războinici. În jurul anului 2160 î.Hr., o nouă linie de descendenţi ai faraonilor a încercat să reunească Egiptul de jos, din capitala lor Herakleopolis Magna. În acelaşi timp, o altă ramură a descendenţilor faraonilor reunea Egiptul de Sus, iar confruntarea celor două era inevitabilă. Faraonii din Herakleopolis descendenţi ai faraonului Akhtoy precum şi primii patru faraoni din Theba au purtat numele de Inyotef sau Antef. |