OVA

La această pagină sau secţiune se lucrează în prezent, vă rugăm nu modificaţi pentru moment.
Dacă aţi citit acest mesaj la mai mult de 24 de ore de la ultima modificare, atunci puteţi să îl ştergeţi.

Acest articol este scris parţial sau integral în limba engleză
Puteţi contribui la Wikipedia prin traducerea lui.

Fragmentul inserat (sau întreaga pagină) se va şterge dacă în termen de 7 zile nu se înregistrează progrese notabile în procesul de traducere.

Original Video Animation (オリジナル・ビデオ・アニメーション, Orijinaru bideo animēshon^?), abreviat OVA (オーブイエー sau オーヴィーエー, ōbuiē sau ōvīē^?) (şi câteodată OAV), este un termen originar din japonezul (anime) pentru filmele animate şi seriile făcute special pentru a fi lansate sub formatul home video. Majoritatea au fost lansate ca direct-to-video, fără a fi difuzate la TV sau în cinematografe, deşi, sunt ocazii mai rare când, de exemplu, prima parte a unei serii OVA a fost difuzată din motive promoţionale. Titlurile OVA erau original disponibile în formatul VHS, devenind mai târziu populare pe LaserDisc şi eventual pe DVD.

Cuprins

[modifică] Format

La fel ca seriile anime create pentru a fi televizate, OVA sunt împărţite în episoade. Formatele media OVA (casete video, DVD-uri) sunt vândute conţinând un singur episod. Durata episoadelor variază de la titlu la titlu, şi poate varia de la câteva minute la două ore sau mai mult. O durată de 30 de minute este foarte comună, dar aceasta nu este o regulă. În unele cazuri, durata episoadelor într-un OVA specific poate varia foarte mult ( în GaoGaiGar FINAL, primele 6 episoade au o durată de 30 de minute, pe când ultimele 2 episoade sunt de 40 respectiv 50 de minute; OVA Key the Metal Idol formată din 15 episoade separate, cu durate de la 20 de minute la aproape două ore fiecare). O serie OVA poate conţine un singur episod ( esenţial un film direct-to-video) sau o duzină. Probabil cea mai lungă serie OVA creată vreodată este Legend of the Galactic Heroes, care conţine 110 episoade principale şi 52 episoade gaiden.

Multe seri populare sunt animate la început ca OVA, şi apoi devin serii de televiziune populare sau filme. De exemplu, Tenchi Muyo!, a început ca OVA pentru ca mai târziu să fie extinsă în mai multe serii TV, trei filme, şi numeroase alte serii bazate pe poveste. Alte lansări OVA sunt create ca continuări, poveşti paralele, colecţii de videoclipuri muzicale, sau episoade bonus care continuă serii TV sau filme, precum Love Hina Again şi Wolf's Rain.

Animaţia OVA este cunoscută pentru calitatea ridicată a producţiilor. Titlurile OVA având în general un buget mai mare pe episod decât o serie TV; de aceea şi calitatea tehnică a animaţiei este cel mai adesea superioară faţă de o serie TV; ocazional chiar pară cu cea a filmelor animate.

Titlurile OVA sunt cunoscute şi pentru intrigile detaliate şi dezvoltarea personajelor care poate rezulta datorită libertăţii creative oferită scenariştilor şi directorilor, ridicată faţă de alte formate. Deoarece episoadele OVA şi seria pot avea orice durată, directorul poate avea cât timp doreşte pentru a prezenta povestea. Există mai mult timp pentru o prezentare a istoriei unui personaj şi relaţiei protagonist-intrigă. Acest lucru este în contrast cu o serie TV care trebuie să încheie un episod în 22 de minute, sau filme care rar au o durată mai mare de două ore. Totodată nu există nevoia de a se produce "conţinut filler" pentru a extinde o intriga scurtă într-o serie TV. Titlurile OVA sunt create cel mai adesea pentru o audienţă specifică, pe când seriile TV şi filmele se adresează unei audienţe generale, iar seriile OVA nu sunt afectate de restricţii de conţinut sau cenzura ( pentru violenţă, nuditate, sau limbaj) aplicată seriilor de televiziune.

OVA se adresează tipic fanilor anime de gen masculin. Bandai Visual a afirmat într-o conferinţă în 2004 (pentru noile serii OVA adresate femeilor) că aproape 50% din clienţi care le-au cumpărat DVD anime în trecut erau bărbaţi între 25-40 de ani, pe când doar 13% din clienţi erau femei de toate vârstele.^[1] Aceste statistici fac referire la DVD-uri în general, nu numai serii OVA, dar evidentiază tendinţele generale. Nikkei Business Publications a precizat într-un comunicat de presă că DVD-urile anime sunt în general cumpărate de către adulţi între 25-40 de ani.^[2] Seriile OVA adresate special femeilor sunt foarte puţine, dar există, un exemplu fiind Earthian.

De obicei, un volum costă 5800–9800 yen din 2006, mai scump decât alte DVD-uri anime, deşi unele sunt mai ieftine, Ova (Mobile Police Patlabor (1988) având un preţ de 4800 yen pentru volum).

Unele OVA, bazate pe serii de televiziune ( mai ales cele bazate pe serii manga) pot fi create pentru a finaliza intriga unei serii, lucru nereuşit în timplul seriei. Rurouni Kenshin OVA, drept exemplu, evidenţiază multe din caracteristicile unui OVA: se bazează pe capitole din seria manga care nu au fost adaptate în seria anime, avea animaţii de calitate superioară, erau mult mai violente, şi au fost realizate într-un stil mai sumbru şi realistic decât episoadele televizate.

Majoritatea titlurilor OVA sunt compuse din 4–8 episoade şi tind să aibă o intrigă complexă şi continuă care este apreciată mai bine dacă toate episoadele sunt vizionate consecutiv. Acest lucru este în contrast cu o serie TV, care conţine în general multe "mini-poveşti" care sunt conectate într-un anumit mod, şi nu fac parte dintr-o intrigă unificată. Multe titluri OVA pot fi considerate "filme lungi" care sunt lansate în părţi. Datele lansărilor pot varia, deoarece unele serii pot progresa mai încet cu 1-2 episoade pe an. Unele titluri OVA cu un orar al lansărilor mai extins ajung să rămână neterminate datorite lipsei vânzărilor sau lipsei de suport din partea fanilor.

Sunt multe OVA de un episod. De obicei, o astfel de OVA este o poveste înrudită cu o serie TV care a devenit populară. În cel mai timpuriu stagiu din istoria OVA (ani 1980), OVA de un episod nu erau rare. Sute de serii manga care erau populare, dar nu destul pentru o serie TV, erau adaptate într-un episod OVA (uneori foarte scurt) sau chiar mai multe.

[modifică] Istorie

OVAs originated during the late 1970s. As the VCR became a widespread fixture in Japanese homes, the Japanese anime industry grew to behemoth proportions. Demand for anime was massive, so much so that consumers would willingly go directly to video stores to buy new animation outright. While "direct-to-video" was a pejorative in the United States for works that could not make it onto TV or movie screens, in Japan the demand was so great that direct-to-video became a necessity. Many popular and influential series such as Bubblegum Crisis and Tenchi Muyo! were released directly to video as OVAs.

The earliest known attempt to release the first OVA was Osamu Tezuka's The Green Cat (part of the Lion Books series) in 1983, although it cannot be counted as the first OVA since the VHS tape may not have been immediately available, along with the fact that the series was incomplete. Therefore the first official OVA release to be billed as such was 1983's Dallos, directed by Mamoru Oshii and released by Bandai. Other famous early OVAs, premièring shortly thereafter, were Fight!! Iczer One and the original Megazone 23. Other companies were quick to pick up on the idea, and the mid-to-late 1980s saw the market flooded with OVAs. During this time, most OVA series were new, stand-alone titles.

As the Japanese economy worsened in the 1990s, the flood of new OVA titles drained to a trickle. OVAs were still made, but in smaller numbers. Many anime TV series ran an economical 13 episodes rather than the traditional 26-episodes per season. New titles were often designed to be released to TV if they approached these lengths. In addition, the rising popularity of cable and satellite TV networks (with their typically less strict censorship rules) allowed many new titles to be broadcast directly to the public when previously that would have been impossible. Therefore many violent, ecchi, and fanservice series became regular TV series when previously those titles would have been OVAs. During this time period most OVA content was limited to that related to existing and established titles.

However, in 2000 and later, a new OVA trend has begun. Many TV series are released in a fashion in which not all of the episodes are broadcast normally – some are released on DVD-Videos of the series. Examples of this include the DVD-only 25th episode of Love Hina, while several episodes of the Ah! My Goddess TV series are DVD-only. In addition, the final episode of Excel Saga was offered only as an OVA, mostly due to content issues that would have made TV broadcast impossible. In these cases the series as a whole cannot be called an OVA, though certain episodes are. This trend is becoming quite common, and furthermore, many recent OVA series pre-broadcast the episodes and release the DVD with unedited and better quality, revised animations – thus further blurring the boundary between TV and video anime.