|
|
Mănăstirea Nicula
Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Aici s-a aflat renumita icoană pictată în anul 1681 de meşterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofiţeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana în castelul său de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj.
[modifică] Istoric şi importanţă artisticăPapa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 indulgenţă plenară pelerinilor care călătoresc la Mănăstirea Nicula în sărbătorile mariane 15 august şi 8 septembrie. Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată între anii 1875 şi 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaş statutul de sanctuar marian. Prin intermediul şcolii de meşteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-şi originea în Boemia, Austria şi Bavaria, zone în care tradiţia manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu religiozitatea populară catolică. Între artiştii mai cunoscuţi care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann şi Karl Müller.[1] [modifică] Disputa asupra autenticităţii icoaneiÎn 1936 episcopul Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredinţat icoana spre păstrare călugarilor bazilieni. Aceştia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, săptămânalul Renaşterea, nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaţilor" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat "Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserica Piariştilor din Cluj.[2] Fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana primită de la Iuliu Hossu, zidind-o într-unul din pereţii casei sale. În 1964, în pragul morţii, a mărturisit locul icoanei stareţului ortodox al mănăstirii (numit de guvernarea comunistă). Icoana a fost adusă la mănăstire şi la numai câteva zile a fost luată de comunişti.[3] La rugămintea episcopului ortodox de atunci, Teofil Herineanu, icoana a fost pusă în capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. În anul 1991 icoana a fost restaurată defectuos la Muzeul de Artă din Cluj,[4] după care a revenit la mănăstirea Nicula. [modifică] Disputa asupra dreptului de proprietate al mănăstiriiÎn 1948 mănăstirea greco-catolică a fost închisă. Călugării bazilieni au fost arestaţi în octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii. Ieromonahul Leon Man, stareţul mănăstirii, a fost întemniţat de comunişti şi a murit în închisoare. Ca urmare a refuzului călugărilor ortodocşi de a restitui mănăstirea, Episcopia de Cluj-Gherla a iniţiat după 1989 un proces pentru recuperarea lăcaşului de cult. Pe motiv că instanţele din Transilvania ar putea ţine partea greco-catolicilor, cauza a fost strămutată la Tribunalul Bacău, pe rolul căruia se află în prezent. [modifică] Note
[modifică] Vezi şi[modifică] Legături externe
[modifică] Imagini
|
|||||||||||||||||||||||||||||||