Trusa de unelteÎn alte limbi
|
Leonhard Euler
Acest articol se referă la Leonard Euler, matematician, fizician şi om de ştiinţă elveţian. Pentru alte sensuri vedeţi Euler (dezambiguizare).
Portret al lui Leonhard Euler de Emanuel Handmann.
Leonhard Euler (pronunţat oiler) (AFI /ˈɔɪlər/) (n. 15 aprilie 1707, Basel, Elveţia - d. 18 septembrie 1783, Sankt Petersburg, Rusia) a fost un matematician şi fizician elveţian. Leonhard Euler este considerat a fi fost forţa dominantă a matematicii secolului al 18-lea şi unul dintre cei mai remarcabili matematicieni şi savanţi multilaterali ai omenirii. Alături de influenţa considerabilă pe care a exercitat-o asupra matematicii şi matematizării ştiinţelor stau atât calitatea şi profunzimea, cât şi prolificitatea extraordinară a scrierilor sale, opera sa exhausivă (dacă ar fi publicată vreodată) putând cu uşurinţă umple 70 - 80 de volume de dimensiuni standard.
[modifică] Biografie[modifică] TinereţeaEuler s-a născut la Basel, ca fiu al lui Paul Euler şi Marguerite Brucker. La puţin timp după naşterea sa, familia se mută la Riehen, unde Euler petrecu cea mai mare parte a copilăriei. Tatăl era prieten al familiei lui Johann Bernoulli, unul dintre cei mai faimoşi matematicieni ai acelei perioade. În 1707,la numai 13 ani Euler intră la Universitatea din Basel, unde studiază filosofia. Curios este ca această Universitate i-a refuzat mai târziu postul de profesor.În această perioadă primeşte lecţii de matematică de la Johann Bernoulli, care îi descoperise talentul remarcabil şi îl convinse pe tatăl său să îl orienteze spre cariera matematică. În 1726 îşi luă doctoratul cu un subiect privitor la propagarea sunetului. În 1727 i se acordă Marele Premiu al Academiei Franceze de Ştiinţe prin rezolvare problemei referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. [modifică] Sankt PetersburgÎn această perioadă, cei doi fii ai lui Johann Bernoulli, Daniel şi Nicolas îşi desfăşurau activitatea la Academia Imperială de Ştiinţe din Sankt Petersburg. În 1726, la moartea lui Nicolas, Daniel preluă catedra de matematică şi fizică, lăsând liberă catedra de medicină.În acea perioadă,această Academie ,abia înfiinţată, recruta savanţi din toată lumea pentru a lucra acolo şi pentru a forma o şcoală de cercetare. Euler fu propus pentru acest post şi se mută în capitala rusă {1727}. La scurt timp, trecu de la catedra de medicină la cea de matematică,fiind numit şeful Comisiei de matematică a Academiei. Graţie memoriei sale remarcabile, Euler învăţă repede rusa. În această perioadă a publicat lucrările în "Memoriile Academiei din Petersburg". Academia deveni pentru el şi un cadru generos în care el îşi putea desfăşura cu succes activitatea de cercetare matematică, stimulat fiind şi de colaborarea cu Daniel Bernoulli. Nu mai vorbim de atmosfera favorabilă creată de Petru cel Mare care dorea o apropiere cultural-ştiinţifică a Rusiei faţă de Occident. După moartea succesoarei Ecaterina I, veni la putere Petru al II-lea. Din păcate acesta nu agreează oamenii de ştiinţă din alte ţări şi suprimă fondurile alocate lui Euler şi colegilor săi. [modifică] BerlinMediul politico-social nefavorabil îl obligă pe Euler să părăsească Rusia. În 1741 acceptă propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei de a veni la Academia din Berlin. Aici va locui următorii 25 de ani din viaţă, perioadă foarte prolifică, în care va scrie peste 380 de articole, 200 de scrisori pe teme ştiinţifice şi va publica două din cărţile sale referitoare la analiza matematică. [modifică] Pierderea vederiiO mare nenorocire îl loveşte în anul 1735: îşi pierde complet vederea la un ochi. În 1766 s-a reîntors în Rusia, dar orbeşte complet. Totuşi, chiar şi în această situaţie el continuă să dea lucrări de o excepţională valoare ştiinţifică. [modifică] Întoarcerea în RusiaDupă întoarcerea în Rusia în 1766,lucrează şi mai îndârjit.Revistele Academiei din Petersburg nu-i mai puteau satisface productivitatea. Chiar Euler glumea, spunând că după moartea sa, lucrările sale vor apărea în "Memorii" încă 20 de ani. [modifică] Contribuţii in matematicăEuler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii printre care geometrie, calcul, trigonometrie, algebră şi teoria numerelor. El este o figură reprezentativă în istoria matematicii, iar operele sale,multe dintre ele de interes fundamental, dacă ar fi tipărite ar ocupa între 60 si 80 volume. Numele lui Euler este asociat cu numeroase subiecte. [modifică] Notaţii matematiceEuler a introdus şi a popularizat câteva convenţii de notare în numeroasele sale manuale. El a introdus noţiunea de funcţie şi a fost primul care a notat f(x) pentru aplicarea funcţiei f elementului x. De asemenea, el a introdus notaţia modernă pentru funcţiile trigonometrice, litera e pentru baza logaritmului natural (cunoscut în prezent drept numărul lui Euler), litera greceasca ∑ pentru sumă şi litera i pentru unitatea imaginară. Folosirea literei greceşti ∏ pentru raportul dintre circumferinţa unui cerc si diametrul său a fost de asemenea popularizată de Euler, chiar dacă ideea nu a pornit de la el. [modifică] Analiză matematicăDezvoltarea calculului a fost cea care a iniţiat cercetarea în matematică în secolul 18, iar familia Bernoullis, prieteni de familie ai lui Euler, au fost responsabili pentru progresul în acest domeniu. Datorită influenţei lor, calculului a devenit obiectul de studiu principal al lui Euler. Chiar dacă unele teorii ale lui Euler nu sunt acceptate de standardele moderne ale matematicii, ideile sale au condus la mari progrese. El este foarte cunoscut în analiza matematică pentru utilizarea frecventă a seriilor puterii: exprimarea unor funcţii cu ajutorul unor sume. [modifică] Opera[modifică] WorksThe works which Euler published separately are:
[modifică] Principii filosofice şi religioase[modifică] Bibliografie[modifică] Further reading
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
|