Gheorghe Mocanu
| Gheorghe Mocanu | |
 |
|
| Născut(ă) | 31 martie 1938, Vâlcele, Târgu Ocna,România |
| Naţionalitate | română |
| Domeniu artistic | pictură |
Gheorghe (Ghiţă) Mocanu (n. 31 martie 1938, Vâlcele, judeţul Bacău, d. 28 august 1993, Oneşti) a fost pictor, profesor de desen, iniţiatorul şi mentorul cercului de desen “Ion Diaconescu” din Oneşti.
S-a născut lângă Târgu Ocna, în satul Vâlcele, ca fiu al lui Grigore şi al Elenei Mocanu. După absolvirea studiilor liceale şi satisfacerea stagiului militar, între anii 1959 şi 1961, ca instructor artistic la Casa de Cultură Tg. Ocna, are prilejul să cunoască temeinic tradiţia folclorică a zonei, care îi va fi un permanent punct de reper în destinul artistic şi pedagogic. În 1965 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic Bucureşti, unde a studiat cu A. Secoşanu, V. Merica, N. Hilohi. În 1966 primeşte numirea ca profesor la catedra de desen a Şcolii Generale nr. 5 din Oneşti, unde, în acelaşi an, înfiinţează Cercul de desen “Ion Diaconescu”. În paralel, conduce clasa de grafică din Oneşti a Şcolii Populare de Artă – Bacău. Încă din primul an de profesorat se implică în viaţa cultural-artistică a zonei, participând la expoziţii de grup şi remarcându-se prin expoziţii personale cu o periodicitate cvasianuală. De-a lungul carierei se implică, împreună cu elevii pe care îi îndrumă, în proiecte UNICEF şi UNESCO, în urma cărora cercul de desen dobândeşte o binemeritată notorietate internaţională. În urma reuşitelor la concursul “Autori copiii” al revistei “Tribuna României”, va lega o strânsă prietenie cu poetul Petre Ghelmez.
Cuprins |
[modifică] Pictorul
Ca artist plastic, Gh. Mocanu cultivă peisajul şi natura statică (în special flori), năzuind să reflecte căldura şi lumina locurilor natale. Majoritatea pânzelor sale sunt uleiuri care traversează, de-a lungul parcursului artistic, o evoluţie cromatică de la griuri delicate, evanescente, subtile, marcate de accente grafice rafinate, la tonuri exuberante, grave pe alocuri, exprimând bucuria de a trăi, de a privi, de a simţi a artistului. Marea sa pasiune, care dă deopotrivă măsura sensibilităţii şi a talentului său este însă acuarela, căreia îi conferă o vibraţie intensă, fulgurantă, de un autentic şi interiorizat lirism, fiecare lucrare echivalând cu o mărturie de o religioasă sinceritate asupra motivului înfăţişat.
[modifică] Expoziţii
- 30 de expoziţii personale în Oneşti, Bacău, Iaşi, Suceava, Reşiţa, Slănic-Moldova, Piatra Neamţ, Satu Mare, Bucureşti
- Participări la expoziţii collective ale Filialelor UAP Bacău şi Iaşi
- 1973-Expoziţia republicană a cadrelor didactice
- Expoziţia interjudeţeană Bacău – Brăila – Galaţi la Ateneul Român
- Expoziţia republicană de pictură şi grafică – Sala Dalles -Bucureşti
- 1979 - Expoziţia “Prezenţe culturale băcăuane în capitală” – Muzeul Colecţiilor de Artă
- 1984 - Expoziţie personală – Teatrul Mic – Bucureşti
- 1987 - Expoziţie personală la sediul Uniunii Sindicatelor din Învăţământ – Bucureşti
- 1989 - Expoziţie de acuarelă la Galeriile Municipiului Bucureşti
- 1990 - Expoziţie de acuarelă şi ulei – Karlsruhe – Germania
- 1991 - Expoziţie de acuarelă şi ulei – Fontanellato – Italia
- 1992 - Premiul I - acuarelă şi Premiul II – ulei la Expoziţia anuală din Maclean – Australia
- 1995 - Expoziţie de acuarelă şi ulei la sediul Ministerului de Externe – Bucureşti
- 1997 – Expoziţie la sediul Societăţii Române de Radiodifuziune – Bucureşti
- 1998 – Expoziţia retrospectivă “Lumea din spatele ochilor”- Oneşti - în organizarea Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti”
- 2005 – Expoziţie retrospectivă şi documentară – Spaţiul ezpoziţional al Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” - Oneşti
- 2008 - Expoziţie retrospectivă "Restituiri" - Sectia de Arta a Complexului Muzeal "Iulian Antonescu" - Bacău
[modifică] Aprecieri critice
[modifică] Dan Grigorescu
“Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful raţiunii atotcuprinzătoare. (…) O artă de mare sinceritate în care culoarea pluteşte, irizată de o lumină calmă; pictura lui delicată, discretă, ascunde un simţ sigur al construcţiei care nu devine niciodată ostentativ. Acuarelele sale nu se rezumă la stenografierea unei privelişti, aşa cum se iveşte într-un anume ceas al luminii, ci consemnează limpede o stare de spirit a artistului; ele au o surprinzătoare soliditate -surprinzătoare pentru cei deprinşi cu prejudecata că acuarela e o artă a spontaneităţii. La Gh. Mocanu, spontaneitatea e aparentă: dincolo de ea se ghiceşte studiu îndelungat care, prin acumulări treptate ale tehnicii, ajunge să se înfăţişeze într-o mare libertate a liniei ce trasează contururile, a culorii, a trecerilor şi a suprapunerii subtile de tonuri”
[modifică] Ion Frunzetti
“Pictorul Gh. Mocanu e un liric. Lirica picturii lui e cea a tradiţiei româneşti a poeziei: laudă vieţii acesteia omeneşti pe lume, laudă lumii care se dăruie omului cu toate frumuseţile ei şi cu amarurile-i toate”
[modifică] Petre Ghelmez
“Adevărate <<clipe suspendate>>, la prima privire, peisajele lui Gh. Mocanu se dovedesc, până la urmă, subtile ocheane prin care putem privi esenţele lumii. Fiindcă lucrarea de o clipă a artistului nu-i altceva decăt rezultatul unor îndelungi şi adânci meditaţii.”
[modifică] Pedagogul
Încă din primul an de profesorat, înfiinţează Cercul de desen “Ion Diaconescu”, pe care îl conduce până la dispariţia sa. Cercul este, de-a lungul deceniilor 7, 8 şi 9 ale secolului trecut, cel mai apreciat şi premiat din ţară. Concepţia pedagogică pe care a promovat-o întreaga viaţă a fost animată de dorinţa de oferi copiilor acces la cultura şi educaţia plastică într-o modalitate accesibilă. Elaborează un ciclu de 15 lecţii-poveşti, versificate, însoţite de muzică, în care elementele de limbaj plastic sunt introduse ca personaje, facilitând asimilarea noţiunilor abstracte şi făcând din ora de desen o adevărată bucurie de a cunoaşte şi de a desena, urmărind “Calătoria în ţara lui Cromo Împărat”. De asemenea, elaborează studii şi lucrări de specialitate, publicate în “Tribuna şcolii” şi “Revista de pedagogie”. În “Enciclopedia practică a copiilor” semnează capitolul dedicat artei plastice. În 1979 iniţiază, organizează şi conduce primul Şantier Naţional de Artă Plastică a Copiilor la Clinica de Stomatologie Infantilă din Iaşi, unde reuneşte 7 cercuri de desen din ţară pentru a realiza decorarea spaţiilor interioare. În 1991 înfiinţează, pe structura cercului de desen, Clubul UNESCO pentru Tineret şi Copii, urmărind coordonarea activităţii cu cea a organizaţiilor de acelaşi gen din Europa, prin schimburi culturale, educaţionale şi ştiinţifice. În anul 1991, prin colaborare cu Clubul UNESCO din Parma-Italia, organizează şantierul de artă plastică din Fontanellato, iar în 1992 şi 1993 pe cele din Bedonia, unde copiii de la cercul de desen “Ion Diaconescu” realizează lucrări de pictură murală care decorează instituţii de învăţământ. Personalitate multilaterală, organizează, cu membrii cercului pe care îl conduce, interesante activităti în afara orelor de curs, legând arta plastică de celelalte discipline, cum ar fi literatura sau istoria. Se stinge din viaţă în plină activitate, proiectele sale legate de stimularea creativităţii copiilor şi tinerilor rămânând nefinalizate.
[modifică] Bibliografie
- Octavian Barbosa : “Dicţionarul artiştilor români contemporani”. Bucureşti: Meridiane, 1976
- Gh. Mocanu: Catalogul expoziţiei de acuarelă şi desen -1989
- Curriculum vitae: Profesorul Gh. Mocanu şi Cercul de desen “Ion Diaconescu” din Oneşti
