Frédéric Chopin

Portretul lui Chopin, realizat de Eugène Delacroix

Frédéric-François Chopin (1 martie 1810 – 17 octombrie 1849) este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni din istorie. Compozitorul francez, de origine poloneză, a scris piese aproape exclusiv pentru pian. S-a născut ca Fryderyk Franciszek Chopin, schimbându-şi numele când a plecat la Paris la vârsta de 20 de ani. Numele său se mai scrie şi Szopen în textele poloneze.

[modifică] Biografie

Conform familiei sale, Chopin s-a născut la 1 martie 1810, deşi certificatul său de naştere îi listează naşterea ca 22 februarie. Chopin a fost născut în localitatea Żelazowa Wola lângă Sochaczew, în regiunea Mazovia din Polonia centrală. Părinţii săi au fost Mikołaj Chopin, un polonez de origine franceză şi Tekla Justyna Krzyżanowska, o poloneză.

[modifică] Anii formativi

Talentul muzical al lui Chopin a devenit evident la o vărstă fragedă şi poate fi comparat cu talentul tânăr al lui Mozart. Primele lecţii şi îndrumări cu caracter instrumental le-a primit de la mama sa. Erau mai degrabă indicaţii decât lecţii. I s-au arătat semnele muzicale, apoi corespondenţa lor cu suntele pianului. La vârsta de 7 ani, Chopin scrisese deja două piese. Copilul minune Chopin a fost menţionat în ziarele varşoviene şi a devenit atracţia recepţiilor aristocratice din capitala poloneză. De asemenea, Chopin a început să dea concerte pentru evenimente caritabile. La un concert, se spune că Chopin a fost întrebat ce crede el că îi place audienţei mai mult. El a răspuns: "Gulerul meu."

Primele lecţii de pian profesioniste le-a primit de la violonistul Wojciech Żywny. Acestea au început în 1816 şi au durat până în 1822, când cunoştinţele lui Chopin le-au depăşit pe cele ale tutorelui. Atunci când Frederic interpreta la prima vedere un anumit cântec ce punea în valoare felul particular de a scrie al unui compozitor, fără ca Zywny să-i fi dat vreo indicaţie, acesta nu putea găsi o explicaţie acestui fenomen. Întrebându-şi elevul de unde ştie cum se cântă Bach, acesta a răaspuns cu candoare: „E foarte uşor, aşa scrie pe note...”.

În 1818, presa polonă menţionează pentru prima oară despre "geniul muzical" care scrisese o poloneză. În Revista Varşoviei se vorbea de poloneza dedicată contesei Skarbek, "compusă de Frederic Chopin, muzician în vârstă de 8 ani". Era prima lucrare scrisă în întregime de mîna sa. Cu un an mai devreme compusese încă o poloneză, însă aceasta fusese dictată tatălui său, care o aşternuse pe hârtie cu o caligrafie foarte îngrijită, asemeni lui Wolfgang Amadeus Mozart si tatălui său.

Succesele şi admiraţia unanimă nu-l impresionau câtuşi de puţin. De mic avea o fire ciudată. Deşi era înclinat să facă veşnic mici pozne, să imite, să râdă cu copiii de seama lui, pe de altă parte era grav, visător, tăcut.

Dezvoltarea talentului lui Chopin a fost ajutată de Wilhelm Würfel (născut în 1791 în Bohemia). Acest pianist şi profesor la Conservatorul din Varşovia i-a oferit lui Chopin lecţii valoroase. Din 1823 până în 1826, Chopin a fost elev la Liceul din Varşovia, unde tatăl său era profesor. În toamna anului 1826, tânărul Chopin a început să studieze la Conservatoriul din Varşovia teoria muzicii şi compoziţie cu compozitorul Józef Elsner.

Viaţa muzicală a Varşoviei l-a ajutat să îşi dezvolte de timpuriu o cultură muzicală bogată. Din această perioadă datează variuţiunile sale (op.2) La ci darem la mano ce vor fi editate la Viena in anul 1830 şi vor stârni entuziasmul lui Schumann, care va rosti celebrele sale cuvinte: „Scoateţi-vă pălăria, domnilor! Un geniu”. Mai scrie si Rondo à la mazur in fa major (op.5) care va fi editat în anul 1828 alături de alte lucrări de mai mică importanţă.

În 1831, a plecat din Polonia spre Viena, în final ajungând la Paris, unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii.

[modifică] Cariera de la Paris

Mormântul lui Chopin din cimitirul Père-Lachaise (Paris)

Chopin a vizitat Viena pentru prima dată în 1829, când a interpretat la pian şi a primit multe aprecieri de la critici. Anul următor s-a întors la Varşovia şi a susţinut concertul de pian in fa minor, la Teatrul Naţional, pe 17 martie. În 1831, Chopin a plecat din Polonia definitiv şi s-a stabilit în Paris. Pe drum, a aflat ca ruşii au invadat Varşovia, şi ca reacţie împotriva acestui fapt a compus "Studiul revoluţionar" (op.10, No.12). Ajuns la Paris a început sa lucreze la prima lui balada (op.23), primul scherzo (op.20) si la primele lui studii de pian (op.10). În primii săi ani din Paris, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, o boală cu care s-a zbătut toată viaţa.

În primii ani petrecuţi la Paris, Chopin publică o seamă de lucrări de mare valoare artistică: cele 4 mazurci (op.6), culegerea de 5 mazurci (op.7), Trio in sol minor pentru pian, vioară şi violoncel (op.8), 3 nocturne (op.9) dedicate doamnei Camille Pleyel, primul caiet al studiilor, purtând dedicaţia "Amicului meu, Franz Liszt" şi Concertul pentru pian în mi minor (op.11). Chopin era atât de încântat de felul în care erau interpretate studdile sale de către Liszt, încât scria: "Aş dori să-i pot fura felul în care cântă propriile mele studii".

In Franţa, Chopin a avut ocazia de a-i cunoaşte pe contemporanii săi, care la rândul lor erau participanţi la Revoluţia Romantică din Paris. Printre ei se aflau Liszt, Berlioz, Meyerbeer, Bellini, Balzac, Heine, Victor Hugo şi Schumann. Tot aici a întâlnit-o pe autoarea franceza, care era cunoscută după pseudonimul George Sand. Când s-au întâlnit ea avea 34 de ani, iar el 28. Doamna Sand era curajoasă iar nevoia ei de a domina şi-a găsit perechea în nevoia lui Chopin de a fi condus.

Anii 1830 au fost foarte productivi pentru compozitor. A completat printre cele mai faimoase lucrări în acest timp şi a avut diverse concerte, majoritatea dintre ele primind comentarii foarte favorabile de la critici. Până în 1838, Chopin a devenit faimos în Paris. Printre cei mai apropiaţi prieteni erau compozitorul de operă Vincenzo Bellini şi pictorul Eugène Delacroix. Deşi le-a criticat câteodată muzica, Chopin a fost în relaţii amicale cu Hector Berlioz, Franz Liszt şi Robert Schumann, şi le-a dedicat fiecăruia câteva compoziţii. În ceea ce priveşte viaţa amoroasă, a ţinut să-şi ascundă relaţiile care s-au dovedit ulterior a fi destul de numeroase. Femeile se simţeau foarte atrase de el, mai ales datorită şarmului şi ţinutei sale princiare. Unica sa relaţie publică şi de durată (1838-1847) a fost cea cu scriitoarea Georges Sand. Desparţirea lor a survenit din cauza numeroaselor neînţelegeri cu copiii lui Sand (Solange si Maurice). Această dispută l-a facut pe Chopin să afirme: "Oamenii de geniu nu trebuie să aibă copii, căci aceştia cu siguranţă vor ieşi nereuşiţi".Ultimele cuvinte rostite de Frédéric Chopin pe patul morţii au fost: " Mi-a promis că o să mor doar în braţele ei" (referindu-se la Georges Sand care nu i-a stat la căpătâi înainte să moară). Scriitoarea nu a fost prezentă la înmormântarea amantului şi a unicului bărbat pe care l-a iubit cu adevărat.

[modifică] Legături externe

• Chopin Scores + audio & MIDI